E seară.
E aproape de miezul nopții.
E atîta liniște afară, în casă, în gînd... și în suflet.
Și aș adormi, dar somn nu-mi vine.
Și aș vorbi.... dar mă tem că, cuvintele adeseori valorează mai puțin decît tăcerea, decît privirea ...decît atingerea... mai puțin.
Cișșșș....taci, ascultă-ți bătaia inimii,
ascult-o cum îți propulsează sîngele prin vene...
și nu vorbi,
ascultă tăcerea....
primește plăcere de la farmecul acestei unicale seri în care liniștea - este Stăpînul tău,
și nu vorbi.
