Azi o Zi care deja practic a trecut și mîine, ultima ZI de Studii la Universitate. Doamne, nu credeam că această zi va sosi atîîît, atîîît de repede. Parcă mai ieri eram în anul I. Parcă mai ieri a fost, căci îmi aduc aminte atît de bine.
Venisem cu mama la Chișinău să depun actele pentru admitere, eram încă bulversată, încă un copil naiv și încă cu impresiile din Liceu, cu amintirile de acolo. Am ajuns la ușa Universițătii, eu cu mama, neștiind pe nimeni, am intrat in incinta ei, m-am apropiat de o doamnă de acolo ca să mă înscriu în listă, la rînd. Cînd stăteam în fața comisie, mă și imaginam deja - eu studentă. Am plîns în acea zi, și mama de emoții plîngea cu mine....dar erau lacrimi de fericire, de mîndrie și mulțumire că am ajuns și eu în acea zi.
Parcă mai ieri am pășit pragul Universității, cu tot pachetul de documente în mîină și cu sufletul pliiiin de speranțe. Și în sfîrșit devenisem și eu studentă, la fel ca toți, uite că încă un vis se realizase. Eram atît de fericită, țin minte perfect prima zi (01.09.2010) cînd am ajuns cu 30 min. înainte de sunet de teamă să nu întîrzii cumva, că eram atît de impresionată de Orașul Chișinău, de locurile noi și puțin încă necunoscute, de oamenii noi pe care i-am cunoscut între timp. Cuvintele calde ale mamei mi-au dat curaj, iar Tăticul mi-a insuflat putere și ma făcut să cred în mine.
Prima zi de Universitate, Doamne cîte emoții aveam...cîte emoții, vroiam să îmi fac noi prieteni, să învăț bine, să fiu disciplinată, să se mîndrească ai mei părinți cu Mine, și...să fiu și eu mulțumită de ceia ce fac și de ceia ce mi-am ales.
Alegerea mea fiind Facultatea de Drept...unde visasem să ajung încă de cînd eram prin clasa a IX.
Anume aici mă închipuiam și nu altundeva.
Mă și vedeam mereu ocupată, stînd undeva prin biblioteci studiind și savurînd asta.
Apoi a trecut perioada de acomodare cu noul mediu (eu nefiind din Chișinău), mi-am făcut noi prieteni, colegi, noi obiecte destul de interesante dar care îmi păreau...grele și...Doamne, examene (aveam frică de ele). Primul examen....cîîîît am învățat, 3 zile continuu și încă o noapte nedormită, stînd cu cartea de TGD (Teoria Generală a Dreptului) în mîină și cu cafeau alături, efortul s-e merita-se căci am avut 10, (cîîîîtă fericire). La început mi se părea greu, erau zile în care chiar aveam unele gînduri că poate dreptul, nu este acea facultate care să mă reprezinte.
Au trecut zile, săptămîni, luni și parcă totul era atîîît de bine, încît nu mă închipuiam altundeva. Asta era ceia ce iubeam să fac, să citesc, să cercetez, să răspund la seminare, să mă implic, să vin la prelegeri și să mă minunez de modul unic și profesionist de care dau dovadă lectorii de la Facultatea de Drept, USM.
Sesiune peste sesiune,prima bursă, retrăiri, nopți nedormite, stresuri, cărți, muuuulte cărți, zile petrecute în bibliotecă, ridicări...poate undeva și căderi, bucurii, uneori și dezamăgiri...dar în toate acestea nu am ezitat nici o clipă să fiu EU, și să nu uit cuvintele tatălui meu: "Capul sus, Dumnezeu e cu Tine". De fiecare dată îmi aduceam cuvintele date aminte, atît în momente de bucurie cît și de tristețe.
Părinții, familia, surorile au fost și sunt cei ce cred în mine, iar asta m-a făcut și mă face puternică zi de zi, clipă cu clipă, căci îmi știu scopul și merg spre atingerea lui... cu pași micuți desigur, dar...sigură pe sine mereu.
Și uite că așa a trecut un an frumos de studenție,al doilea an de studenție, al treilea an de studenție...și...al patrulea an de studenție...mda, patru...ultimul an, cel mai scurt an, cei mai frumoși ani de studenție au trecut deja, acum este unul (ultimul) care ...hmmm,sa finisaaaat...încă O ZI, încă ,mîine (28.02.2014)...și atît a fost.
Atît de scurtă a fost perioada în care am fost studentă, în care am adunat speranțe, în care mi-am făcut prieteni noi, în care am adunat cunoștințe, în care am învățat să știu să îmi cunosc și respect drepturile, în care am învățat că adevărul totuși există...dar relativ...în care am rîs, în care am plîns, în care au fost zile cînd am mai chiulit de la ore (ca și oricare student, de fapt :) ).
Azi constat cu regret că Tot ce a fost mai ușor a trecut, că de fapt tot ce a fost mai libertin, mai dezinvolt, mai inocent...a trecut deja.
Că urmează altele la fel de importante: practica de producere, examenele de Stat, susținerea Tezei de Licență...mă rog Bunului Dumnezeu să îmi de-a Sănătate, putere și înțelepciune să trec cu bine peste aceste trepte finale spre...o nouă încercare a vieții...ori, mai corect spre multe altele încercări în viață care mă așteaptă. Că urmează multe alte lucruri în viața mea care trebuie să le fac onest, cu demnitate.
Diploma de Jurist, licențiat în drept.
Masterul.
Un loc bun și demn de muncă.
Întemeierea unei Familii.
Ehhhh, și încă cîîîîîte planuri am....
Doamne ajută sprea realizarea lor.
Întemeierea unei Familii.
Ehhhh, și încă cîîîîîte planuri am....
Doamne ajută sprea realizarea lor.
Ehhh, încă puțin și o voi avea (diploma) în forma materializată în mîini, și cu drept absolut legal de a o deține, fiind jurist, "Juristul tatei, jurist" (așa îmi zicea, cînd mergeam acasă, în vacanță).
Iar MÎINE este ultima zi de Student al USM, anul IV.
Cît de repede mai trec anii, cît de repede, mult prea repede și mult prea frumos.
Mulțumesc Doamne pentru tot ce am, Mulțumesc Doamne pentru tot ce nu am, învață-mă să prețuiesc ce am și să nu simt necesitatea de ceia ce Voia Ta crede de cuviință că nu-i pentru mine, învață-mă să am înțelepciune ca să înțeleg asta și să nu cer.
.jpg)
