Fiindcă este Vineri.

Și fiindcă este Vineri, un sfîrșit de săptămînă pentru cei care mîine dorm mai mult ori pur și simplu se odihnesc, am decis să vorbesc despre Vineri....

Ziua de Vineri.

Lumeee, încă o vineri muuuult așteptată în sfîrșit a sosit...

....Mdea, mă întreb oare de ce o așteptăm așa de mult...?

Care ar fi motivul care ne face o săptămînă întreagă să numărăm fiecare zi pînă la Sfînta Vineri...

Unii chiar își fac diverse agende în care notează fiecare zi toate activitățile ce necesită a fi îndeplinite pe parcursul unei zi (fapt destul de bun ,practic și eficient după părerea mea). 

Alții așteaptă această zi din simplul motiv că sunt 2 zile de weekend,de relaxare totală, în care aceeași Agendă este completată cu cele mai plăcute activități, de genul - primblări, întîlniri cu familia, prietenii etc. 

Întrebîndu-i pe unii Oameni de ce așteaptă ziua de vineri, am primit evident că diverse răspunsuri, lucru total firesc. Printre acestea era unul banal dar să recunosc că destul de benefic (desigur în limite) asta ar fi că vor....dormi mai mult, vor privi filme, vor lenevi toată ziua....mmmm, uneori chiar ai nevoie de așa zile speciale....care te revigorează și îți dau un plus de Viață.

Iar alții mi-au răspuns fără a-și argumenta cumva răspunsul lor zicînd că o așteaptă neavînd un motiv anumit.

CONCLUZIA... 

ar fi UNA pentru toate aceste spuse mai sus faptul că NOI cu toții conștientizăm că timpul trece, trece și încă foarte repede, se grabește, fuge, se prefiră printre degetele noastre asemeni nisipului în Clepsidră....căci așa-i menirea lui, de a trece...și de fapt nu timpul trece ci noi trecem prin timp, amăgindu-ne că asta este el cel ce ne duce departe de anii noștri rămași undeva în urmă, de acele amintiri din care și este făcută viața noastră ...și în fond înțelegem întru-n final că....nu el e vinovat, ci noi...noi cei care căutăm mereu un timp anumit pentru orice, așteptăm momentul special pentru:

un zîmbet,

o îmbrățișare, 

o vorbă bună,

o povață, 

o întîlnire cu cei dragi, cu prietenii,

o Zi oarecare.

Și atunci mă întreb: de ce noi, oamenii suntem așa? 

Știm că fiecare e stăpîn pe propria viață și în același timp așteptăm parcă un imbold de la cineva, 

așteptăm să ni se spună ceva, înainte de a spune noi, 

așteptăm să ni se ofere înainte de a oferi, 

așteptăm să ne strige, fără să chemăm noi primii, 

risipim ca niște nesăbuiți întreaga noastră viața 

iar la urmă ajungem să cerșim clipe, clipe în care regretăm tot ce am pierdut....

și poate că și regretul în sine este un păcat, 

o irosire de clipe din viața noastră.

Fiindcă Omului îi este dat de la Cel de SUS -

- SĂ IUBEASCĂ.

- SĂ IERTE.

- SĂ DĂRUIASCĂ.

- SĂ FIE FERICIT.

- SĂ FIE MULȚUMIT.

- SĂ FIE CREDINCIOS.

- SĂ FIE ÎN ARMONIE CU SUFLETUL SĂU.

- SĂ TRĂIASCĂ CÎTE ZILE A AVEA.

...Înțelegem cu toții că toate se trec și în final trec și zilele de vineri la fel de repede precum și vin....Deci haideți să fim mai buni, 

mai răbdători, 

mai optimiști, 

prețuitori mai mult de timp, 

egoiști prin a lua de la viață tot ce este bun 

și plini, dar plini de IUBIRE 

care ne face să fim diferiți în timp ce suntem toți - 

Oameni.