Un freamăt al sufletului.

E seară. 

E aproape de miezul nopții. 

E atîta liniște afară, în casă, în gînd... și în suflet. 

Și aș adormi, dar somn nu-mi vine.

 Și aș vorbi.... dar mă tem că, cuvintele adeseori valorează mai puțin decît tăcerea, decît privirea ...decît atingerea... mai puțin.

Cișșșș....taci, ascultă-ți bătaia inimii,

ascult-o cum îți propulsează sîngele prin vene...

și nu vorbi,

ascultă tăcerea....

primește plăcere de la farmecul acestei unicale seri în care liniștea - este Stăpînul tău,

și nu vorbi.

TĂTICUL MEU, azi e Ziua Ta !!!

***

TĂTICUL MEU, 

azi e Ziua Ta !!!

Vreau să îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine, pentru tot ce ai făcut timp de 21 de ani, 

Te iubesc pînă la Doamne, Doamne și mă închin pînă la Pămînt pentru toată bunătatea și iubirea ce ni-o porți pentru noi - copii tăi, cele 3 fete ale tale.

***

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să mi te am alături de mine mereu, 

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să fii sănătos,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să îți ofere mult noroc în calea ta,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să fii mereu tot atît de bun, blînd și iubitor,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să te văd fericit zi de zi, alături de iubita noastră mamă, iubitele tale fete și bunicile noastre dragi,

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca să ai parte de multă lumină și căldură în suflet,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să îți fie sufletul în armonie cu gîndurile tale,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să îți lumineze calea ta,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să te ajute la realizarea gîndurilor, aspirațiilor tale,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să te văd mereu zîmbind, și dacă să plîngi....atunci să plîngi de Bucurie,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să te mîndrești cu noi, 

Mă rog Bunului Dumnezeu, să fii mereu, mereu așa precum ești cel mai IUBIT Tătic din Lume, cel mai sfînt și bun Tătic,

 Mă rog Bunului Dumnezeu, să te mîndrești că ai Trei fete, chiar dacă mereu ai vrut și un băiat să ai,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să fiți fericiți, sănătoși împreună, Tu și cu Mămica noastră,

Mă rog Bunului Dumnezeu, să veniți amîndoi sănătoși ACASĂ, că doru-i lung și-i greu,

***

Vă iubesc din toată Inima mea - Mama mea și Tatăl meu, 

DOAMNE !!!

 - ai grijă Te Rog, de Ochii mei pe aceșt Pămînt - PĂRINȚII MEI !!!!

Și totuși, ele erau Mame...

***

Nu există mame tinere, sau mame bătrîne, mame frumoase sau mame mai puțin frumoase. Există pur și simplu Mame... 

Mame care sunt totul pentru copii săi, Mame care reprezintă chipul lui Dumnezeu pe Pămînt, Mame care sunt o binecuvîntare pentru copii săi, Mame care sunt sfinte doar prin însăși faptul că sunt MAME.

Am văzut Mame fericite, 

Am văzut Mame împlinite, 

Am văzut Mame pline de griji, 

Am văzut Mame obosite,

Am văzut Mame care și-ar da și viața pentru pruncul ei, 

Am văzut Mame care au dat și ultima felie de pîine ce o păstra tot pentru copiii ei, 

Am văzut Mame care lucrau din zori pînă-n noapte doar ca să-și vadă copilul împlinit, 

Am văzut Mame care suspinau de durere pe holul Spitalului doar pentru ca pruncul ei să aibă viață,

Am văzut Mame lucrînd la negru, doar ca să-și vadă copilul sătul,

Am văzut Mame care în ghenunchi se rugau la Dumnezeu zi și noapte pentru binele copilului ei,

Am văzut Mame care au uitat de ele însele doar pentru siguranța familie ei,

Am văzut Mame care ani în șir au făcut tratament doar pentru a deveni mama, și  pentru a aduce pe lume un îngeraș de copilaș,

Am văzut Mame care au reunuțat la figura de top-model doar pentru a-și crește pruncul sănătos, 

Am văzut Mame care au stat la căpătîiul copilului ei, ținîndu-i necontenit mîina ei pe creștetul copilului, astfel vindecîndu-l,

Am văzut Mame care din necazul lor, reușesc să aducă copiilor zîmbetul pe buze chiar și în cele mai amare zile,

Am văzut Mame care nu și-au lăsat copilul din brațele sale chiar și atunci cînd le-a fost cel mai greu,

Am văzut Mame obosite venind seara de la muncă, dar fericite sărindu-i în brațe copilul mult dorit, 

Am văzut Mame mîndre de succesele copiilor ei,

Am văzut Mame iubindu-și copii chiar dacă aceștia nu o ascultau, 

Am văzut Mame dojenindu-și copii apoi cerîndu-și scuze și sărutîndu-i acolo unde i-a lovit,

Am văzut Mame cu lacrimi în ochi de bucurie și împlinire pentru însuși faptul că Dumnezeu le-a dăruit șansa de a fi Mame,

Am văzut Mame care ținînd în mîină biletul de avion aștepta să plece în lume, pentru a le oferi copiilor ei un viitor mai bun,

Am văzut Mame aflîndu-se la mii de kilometri depărtare plîngînd de dorul copiilor ei,

Am văzut Mame îngenunchind de fericire la văzul copilului ei mergînd,

Am văzut Mame ducîndu-și fetița în fiecare dimineață la Școală,

Am văzut Mame amintindu-și peste ani poznele făcute de copii săi pe cînd erau mici,

Am văzut Mame radiind de fericire la auzul primului cuvint rostit de pruncul ei,

Am văzut Mame pregătind masa plină de bucate, în așteptarea copiilor ei,

Și totuși, ele erau Mame...

Dar....

Am văzut și Mame indiferente față de destinul copiilor ei, 

Am văzut și Mame rele la suflet, mîhnite și mereu nemulțumite de ceia ce au,

Am văzut și Mame care fumează în timp ce își ține copilul în brațele ei,

Am văzut și Mame care nu se trezeau din beție săptămîni întregi,

Am văzut și Mame care își băteau copiii ei, pentru fiecare notă de 2 primită la școală,

Am văzut și Mame exigente, care aveau cerințe mari față de odraslele lor, în speranța ca ei să devină Oameni - perfecți,

Am văzut și Mame care nu și-au văzut copii niciodată, lăsîndu-i la Maternitate, fără măcar să se uite la ei,

Am văzut și Mame care nu și-au văzut copii ani de zile, plecînd peste hotare în căutarea unui viitor mai bun, nu atît pentru pruncul ei, cît pentru ea însăși,

Am văzut și Mame care aflînd că sunt gravide, au făcut avort... nedorindu-și copilul (cîtă cruzime și durere)....

Am văzut și Mame care și-au lăsat copilul pe drumuri, în voia sorții, sau în grija nuștiu- cui,

Și totuși, ele erau Mame...

Mame, care cîndva au decis să ne nască. Au decis să ne aducă pe lume. Care le-a fost greu să ne crească, și care i-au avut/ ori nu i-au avut pe tații noștri alături de ele, să le iubească, ocotească, mulțumească și să le mîngîie. Mame care au stat cîte 9 ore în durere ca noi să apărem pe lume, și apoi încă toată viața să ne poarte de grijă. Mama, cea care ne-a purtat sub inimioara ei 9 luni de zile, ne-a purtat în brațe încă cîțiva ani, ne-a ținut de mîină cînd încă ne învățam a merge, care vorbea cu noi, încă de pe cînd eram în burtica ei, care ne iubea încă de cînd noi nu văzusem lumina acestei lumi, și care ne iubește întreaga noastră viață necontenit...

Și totuși, ele erau Mame....

Mame, care au făcut sacrificii de dragul nostru. Au renunțat la carieră, au renunțat la silueta mult dorită, au renunțat la haine noi doar pentru a ne procura nouă jucării, au renunțat la somn, doar pentru a ne veghea al nostru somn. Mame, care au rămas acasă cu noi alături, și nu sau făcut vedete, care au ales să nu-și cumpere un ruj nou, ci să plătească orele de muzică copiilor săi. 

Și totuși, ele erau Mame....

Mame, care au prețuit cu desăvîrșire clipele petrecute alături de noi, conștientizînd că într-o zi ne vom lua zborul de la ele în lumea mare, și vom reveni tot mai rar, pe acasă.

Și totuși, ele erau Mame....

Eu, sunt o norocoasă căci îmi iubesc Mama la infinit, o iubesc pînă la Doamne, Doamne și înapoi, o iubesc divin, pur, sincer, cu adevărat, din inimă și cu inima.

Este tot ce am mai drag pe Lume, e început și sfîrșit, e o binecuvîntare de la cel de Sus, e lumină sfîntă, e Soarele ce mă încălzește în orice timp, în orice zi.

Mi-e bună, mi-e dragă, mi-e scumpă, mi-e sfîntă, mi-e blîndă, mi-e înțeleaptă, mi-e scutul protector, mi-e a mea, mi-e Mama mea.

Primul meu strigăt te-a făcut fericită, scumpă Mamă. Iar pentru restul, TU, Buna mea, te rog ca să mă Ierți!!!!

***

Iubiți-vă Mamele, iubiți-le necontenit, spuneți-le asta în fiecare zi, căci ele-s sfinte, dragi, a noastre unice !!!!!!

Acasă - unde totu-n jur mi-e sfînt.

***

Sunt studentă în anul IV, și uite că deja de 4 ani la rînd fac naveta Chișinău - Briceni, Briceni - Chișinău, aproximativ 230 de km mă despart de Acasă, de casa mea frumoasă din sat (s. Caracușenii Vechi), care mă așteaptă de fiecare dată să mă reîntorc la ea. În vacanță, ori de Sărbători toate drumurile mă duc spre casă, spre ceia ce îmi este sfînt, spre locul în care am văzut pentru prima dată lumina zilei, în care am rîs, am plîns, am trăit visele, am adunat speranță, am învățat ce e frumos, am făcut fapte bune, am iubit și.....unde oricît de departe m-aș duce tot acasă tind cu ardoare să revin.                               

Astfel, petrec mult timp departe de casă, de locul în care mi-au mai rămas visele, gîndurile și o parte din mine. Și revin acasă de fiecare dată cu mare drag, cu mult dor, căci știu că aici sunt mereu așteptată, știu, că oricît de tristă nu a-ș fi, acasă îmi va trece, știu că acasă îmi regăsesc echilibrul, îmi regăsesc alinare, mă redescoper, mă înarmez cu speranță, cu mult mai mult curaj. Oricît de departe nu aș fi, oriunde nu m-aș afla oricum gîndul mi-e acasă, la tot ce mi-a rămas aici, la tot ce mă așteaptă, la tot ce am lăsat cînd am plecat. 

 - Îmi aduc aminte versurile poetului Dumitru Matcovschi, din poezia sa "Datoria", în care spune:

"Sunt plaiuri mai frumoase ca orișice poveste.
Dar ce am eu cu ele?
Străine toate-mi sunt.
Al meu e cel de-acasă,
mi-e scump așa cum este.
Pe slavă și pe aur cum aș putea să-l vînd?"

Cîtă dreptate avea poetul, cît adevăr în vorbele lui, cîtă profunzime în sensul acestor cuvinte.

Căci sunt alte plaiuri mult mai frumoase, dar nu mi-s dragi, ci mi-s străine, la mine-i bine, la mine acasă-i cel mai bine, și mi-e scump așa cum este.

Acasă - unde totu-n jur mi-e sfînt, mi-e drag, mi-e aproape, mi-e al meu.

Acasă - locul unde m-am născut, unde am văzut pentru prima dată lumina Soarelui ce-l regăsesc de fiecare dată tot Acasă.

Acasă - e Mama - icoana mea cea sfîntă pe pămînt, ale cărei brațe sunt mereu deschise pentru a-și îmbrățișa copii care vin tot mai rar pe la casele lor, care sau înstrăinat într-atît de mult, încît ai impresia că au și uitat drumul spre casă.

Acasă - e Tata - sfîntul și ocrotitorul tata, care este sprijinul, nădejdea mea. El așteaptă la poartă copii rătăciți prin lume, așteaptă în tăcere, în durere să vină copii pe la casele lor.

Acasă - sunt Bunicii - sfătoșii și bunii noștri bunici. Cei care ne așteaptă mereu să venim la ei, să nu-i uităm, cei ce ne așteaptă  la  gura sobei pline cu povești, cu mere coapte și cu nuci.

Acasă -  e patul copilăriei mele, la fel de cald, de moale, de drag ca și înainte.

Acasă - pot să mă simt din nou copil, copilul - mult prea fericit care eram cîndva. 

Acasă - e masa plină de bucate făcute de albinuța mea Mamă, care din zori pînă în seară pregătește masa - cînd vin copii să îi vadă.

Acasă - e Soarele mai aproape de noi, mai călduros, mai mare și mai darnic.

Acasă - e cerul senin ce ne aduce pace, iubire, seninătate și armonie.

Acasă - e aerul mai drag, mai dulce și mai cald.

Acasă - pereții sunt mai vii, și nu mi-s străini.

Acasă - mi-e familia, prietenii cei dragi ai copilăriei mele.

Acasă - și florile mai frumos înfloresc.

Acasă - și viața-i mai frumoasă.

***

P.S: Aș vrea să fiu asemeni melcului, și așa precum el își poartă toată viața casa în spinare, așa să mi-o port și eu, să o am mereu cu mine, să mi-o duc în spate cu mîndrie, căci am trăit și trăiesc de fiecare dată cînd revin - momente de neuitat, magice, unice, de nedescris, de neprețuit, ce nu se compară cu nimic existent în astă lume.

Îndemn: 

Reveniți acasă ori de cîte ori aveți ocazia, ori de cîte ori simțiți asta.

Nu uitați de pragul casei voastre sfinți, care vă așteaptă să-i treceți treptele, 

reveniți din depărtări înapoi acasă, 

și nu vă înstrăinați de al vostru plai natal, 

de a voastră casă.

Alergi prin viață desculț....!!!

***

Sunt momente în viață în care durerea îți inundă sufletul. Momente în care întunericul învinge lumina. În care nu mai simți razele Soarelui pe trupul tău bătut de ploaie și de vînt. Nu mai simți căldura lui, a Soarelui...nu-i mai atingi razele-i calde, nu-i mai vezi zîmbetul lui, nu-i mai percepi vorbele lui...nu-l mai înțelegi...nu te mai înțelege.

...Și atunci simți cum lumea întreagă se prăbușește asupra ta, iar tu împovărată îți plîngi de mila ta....fiindcă îi prea mare durerea și-i prea greu destinul ce ți-i dat.

...Alergi desculță prin viață...alergi spre nicăieri, alergi prin ploaie...și te-ai întoarce dar.....nu mai ai putere, ești istovită....și singură printre Oameni străini.

Alergi, în speranța că El, te va urma. Dar la jumătate de drum, privind în urmă...realizezi că nu vine.

Și ai striga dacă ai ști că cineva acolo în depărtare te aude, te așteaptă, te caută....Te Iubește.

Dacă a-i ști a-i striga într-atît de tare încît să se oprească lumea la auzul durerii și dorului nemărginit ce-l porți în inimioară.....

Însă lumea, hmm, lumea...ea nu se oprește la Tine, ea nu se oprește la chipul tău înlăcrimat și...obosit. Ție greu, ți-e trist dar continui să mergi spre nicăieri, cu ochii înlăcrimați și reci, cu sufletul frînt și inima suferindă.

....cazi la pămînt....!!!!!!!!!!

Ai iubit, iubești și știi că în iubire îți găsești alinare, în iubirea față de viață...nu față de EL....deja nu față de el.

Căci te-a trădat, te-a umilit, te-a făcut să plîngi....din nou. Chiar dacă cîndva îți promisese că nu o să te facă să plîngi niciodată, azi însă a făcut-o ...și tu plîngi. 

Azi, tu plîngi.

Stînd la Pămînt, nu faci altceva decît să te rogi, să vorbești cu Dumnezeu, și îl rogi să îți de-a putere să te ridici...să îți continui calea.

Îți ștergi larcimile reci de pe față cu mîinile înghețate de frig și ... mergi mai departe.

Înțelegi,

Ierți,

Regreți,

Accepți,

Te schimbi,

Aștepți,

Iubești.

Poate că fiecare din voi, femeilor a-ți avut zile în care mai mult a-ți existat, decît a-ți trăit, zile în care  vrei să plîngi. Să stai în casă și să nu faci nimic. Să nu vrei să faci nimic, să nu mai simți nevoia de nimic. Nici chiar de El, de îmbrățișare lui, care-i rece, îi străină și pe care nu o mai aștepți, precum o aștepta-i mai ieri.

***

Oameni dragi ce te-au  făcut să suferi, ființele pe care tu le iubești te rănesc.

Oameni pentru care tu ești gata să da-i orice, iar ei nu îți oferă nimic în afară de indiferență.

Oameni care fiind o parte din tine, într-o zi te lasă...iar tu rămîi practic gol, rămîi pustiu și singur.

Acei oameni în care tu îți vezi viața în ochii lor...iar ei nu-și văd a lor viață în a ta.

Tu îți pui inima în palmele lor, iar ei se joc cu ea....de parcă ar fi o jucărie de pluș.

Tu îți pui toate speranțele în El, și El le aruncă jos, fără să îi pese de Tine.

Tu îl iubești, El doar se lasă iubit.

Tu îl aștepți, El se lasă așteptat.

Ție îți pasă, El doar zîmbește.

Tu suferi, El doar oftează.

Tu îi vorbești, El doar ascultă.

Tu îl uiți, El te caută.

Tu îl ignori, El te așteaptă.

Tu nu-l mai iubești, El deja regretă.

Tu stai în ploaie, El te caută disperat.

Tu nu-l mai cauți, tu l-ai uitat.

El te iubește, și-i pare rău,

Ar vrea să reîntoarcă tot ce-a avut,

Însă iubirea ei s-a pierdut.

***

IUBIȚI Copii.

Omuleții ce o dată apăruți pe lume...au menirea de a te face mai bun, mai blajin, mai sincer, mai fericit, mai copil.

Sunr îngerașii da-ți de Dumnezeu pentru a ne încînta zilele, a ne lungi bucuria, a ne face să zîmbim, să iubim curat, sincer, divin și cu inima.

Sunt ei Copiii - ai căror inimioară pe cît este de mică (biologic vorbind), pe atît este de mare spiritual. Sunt acele făpturi mici, cu ochii mari și plini de entuziasm, dornici de a cunoaște, de a explora necunoscutul, de a însuși arta jocului, de a zîmbi încontinuu....de a visa cu ochii deschiși....de a face lumea din jur mai fericită.

Sunt niște Oameni la fel ca și noi, dar....oameni micuți, curați la suflețel, și ce poartă în piept o inimioară muuuult mai mare decît a restul Oamenilor mari. 

Sunt oamenii - copii.

Îi iubesc, îi iubesc din toată inima mea....cred că nu-i copil în lumea asta de care eu, să nu mă atașez, să nu îl alint, să nu îi admir mînuța micuță și nevinovată care și-o îndreaptă către chipul mamei...ca să i-o sărute, să-i simtă dragostea fără margini și necondiționată.

Iubesc - 

...ochișorii lor ce sclipesc, indiferent că-s albaștri, negri, căprui sau verzi...sunt ochi de copil ce încă nu știu ce-i răul, ce încă nu au văzut nedreptatea, ura, ei nu știu ce-i invidia...ei nu știu ce-i durerea.

Iubesc - 

...năsucul micuț și călduț care-i dornic de viață, respirînd și inspirînd ....viață.

Iubesc - 

...gurița dulce și moale care, Doamne... încă-i necuvîntată, iar cînd începe a vorbi...ți se înmoaie sufletul atunci cînd îți zice pentru prima dată: "Mama", "Tata'', ''Mulțumesc'', ''Mi-e foame''.... cînd te strigă de mii de ori, pentru orice fleac, și este mult prea încîntat cînd vede că îl auzi, și îl chemi să vie spre tine, cînd rîde din plin și cu voce, iar auzindu-l parcă îți dă viață....căci nu-i nimic mai frumos decît un Copil Fericit, alături de mama, tata, alături de familia sa.

Iubesc - 

...urechiușele lui pe care le ciulește de fiecare dată cînd aude vocea Mamei, și își îndreaptă privirea către ea, Mama - fința ce i-a dat viață, ce i-a fost casă și masă timp de 9 luni, și mai apoi o viață întreagă.

Iubesc - 

...piciorușele lor micuți, care la început vor cu nerăbdare să mergă, să se ducă, să se pornească, iar apoi alergi după ei prin casă, parc, ogradă....alergi să-i prinzi din urmă, să-i săruți piciorușele care au prins viață în brațele mamei, iar apoi aceste piciorușe aleargă strigînd în urma lor: "Mami, mami prinde-mă", ''Ajunge-mă Tati".

Iubesc - 

...mirosul pielii lor, care nu-i de la parfum, nu-i de la cremă de corp.....nu. Este miros de copil, miros plăcuuuut, miros de lapte, de flori, miros de îngeraș.

Un copil face familia mai fericită, mama mai frumoasă, tatăl mai mîndru și grijuliu, familia mai unită, plină de armonie și împlinită. 

Iubiți copii, spuneți-le aste în fiecare zi, sărutați-i, îmbrățișații de cîte ori simțiți nevoia, spuneți-le povești, jucați-vă împreună cu ei, cînta-ți împreună cu ei, visați împreună cu ei, adormi-ți alături de ei, colorați împreună cu ei....o viață mai frumoasă, mai vie. Căci ei, sunt darul divin, oferit de către Cel de sus, de către bunul Dumnezeu....așa că fiți voi Îngerul lor pe pămînt, Icoana sfîntă care-i va proteja oricînd, oriunde...îi va ocroti de orice în lumea asta.

 IUBIȚI Copii, venerați-i încontinuu, astfel ve-ți construi comori în sufletul lor, iar dragostea lor pentru voi va fi la fel de nemărginită!!!

 

Sufletul nostru...oare cît de mult noi avem grijă de el?

   

Un video care l-am primi ca recomandare să îl privesc și pe care vi-l recomand și eu dragii mei prieteni.

Fără nici un pic de îndoială că merită a fi privit !!!

***

Sufletul nostru...oare cît de mult noi avem grijă de el?

Va-ți întrebat?

Eu vizionînd acest video, m-am pus pe gînduri...

Căci cît de mult noi agonisim "averi nemateriale" pentru a ne îmbogăți sufletul?

Și dacă agonisim, ce agonisim?

Bani?

Haine?

Alimente?

Nu, asta-i mai mult pentru trup, decît pentru suflet.

sau...

Fapte bune, 

Bunătatea cu care tratăm pe cei dragi,

Liniștea care o avem în gîndurile noastre,

Sfatul bun pe care i-l oferi unui prieten.

Rugăciunea pe care o rostim pentru a ne izbăvi sufletul de rele, de griji și de nevoi.

***

Ieri am fost la Biserică - locul unde te regăsești pe tine însuți, unde găsești răspuns la toate întrebările, unde te simți în armonie cu sufletul tău, cu faptele tale și gîndurile tale. Mă duc acolo de fiecare dată cînd simt asta, cînd sufletul mă îndeamnă să merg. Ca să mă rog de sănătate și de liniște sufletească pentru mama mea, tatăl meu, surioarele mele, pentru mine, și pentru toată lumea.

 Ca să ne de-a Bunul Dumnezeu înțelepciune, putere să facem față greutăților, curaj să trecem cu bine peste încercările vieții, să ne ferească de cel rău, să ne ajute să facem lucruri bune, mărețe, demne de a ne numi Oameni. 

Căci așa ne-a creat Dumnezeu....după chipul și asemănarea sa.

Ca să ne ierte pentru păcatele ce le săvîrșim vrînd/ nevrînd dar....greșim.

Merg acolo de fiecare dată cînd mă sufocă nedreptatea din jur, egoismul ce îl au oamenii unii față de alții, răul ce există printre noi și umbrește sufletul unora, necazul ce a pus stăpînire pe viața unora.....grijile ce nu-și mai au capăt.

Pun o lumînare și vorbesc cu mine, cu EL....cu Dumnezeu.

Mă așez pe scaun în incinta Bisericii și îl simt aproape, îl simt în inima mea.

Știu că este cu mine, eu știu că există, eu știu că mă aude, eu știu că are grijă de mine, de familia mea, de întreaga lume.

EU ȘTIU.

Mă rog pentru că nu-i nimic mai divin decît a spune o rugăciune, 

de a încerca să găsești o cale spre 

DUMNEZEU.

EȘTI FEMEIE în toată splendoarea și frumusețea TA.

Tu 

FEMEIE, 

născătoare de viață, 

minunea acestei Lumi. 

Ziua ta nu-i doar azi de 8 Martie, 

Ziua ta e în fiecare zi din an...căci ești acel chip protector de tot răul ce există în această lume.

Ziua ta este și azi, și mîine și în fiecare zi....să nu uiți nicicînd cît de multă valoare ai tu în sinea ta prin ceia ce faci, ceia ce ești, prin aceia că TU da-i viață, culoare, sens pe acest Pămînt.

Fără tine nu ar mai fi Soare, nu ar mai fi Zimbete, nu ar mai fi Fericire, nu ar mai fi Iubire, 

fără tine Totul ar părea Nimic,

Plinul ar părea Gol,

Căci TU da-i sens acestei vieți.

Ești fericirea Bărbatului care te venerează,

care Te iubește, 

care te-a ales pe tine să fii Unica în viața lui.

Mama copiilor lui.

Ești Bucuria și Dumnezeul copiilor tăi, 

ești îngerul care-i protejează încontinuu și fără a obosi.

Ești umărul pe al căruia Fiica ta - plînge.

Ești Idealul de Femeie al Fiului tău drag.

Ești Mîndria Soțului care se grăbește în fiecare seară...Acasă, știind că acolo, TU îl aștepți.

Ești Speranța Tatălui tău, care te iubește necontenit părintește.

Ești Comoara cu povești al nepoților tăi, care vin cît mai des la tine, căci tu miroși a dragoste și căldură.

Ești Femeie și ești Minunea acestei Lumi.

Ești MAMĂ, 

Ești SOȚIE,

Ești FIICĂ,

Ești PRIETENĂ,

Ești SORĂ,

Ești NEPOATĂ,

Ești COPIL,

EȘTI FEMEIE în toată splendoarea și frumusețea TA.

Vreau ca în această zi să îți mai aduc încă o dată aminte cît de Frumoasă ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Minunată ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Prețuită ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Iubită ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Înțeleaptă ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Curajoasă ești ,

Vreau să îți aduc aminte cît de Puternică ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Unică ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Perfectă ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Blîndă ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Suavă ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Plăpîndă ești,

Vreau să îți aduc aminte cît de Sfintă ești.

Cît de FEMEIE ești, 

și cît de mult îți uiți valoarea Ta.

Azi nu e o zi numai pentru felicitări,

Ci și pentru a-i spune încă o dată cît de mult o Iubești.

Azi e o ZI în care fiecare femeie își aduce aminte cît de mult ea valorează,

iar voi, Bărbaților o ajutați cu asta.

Vă mulțumim pentru Bărbăția voastră,

pentru că ne iubiți,

ne faceți fericite zi de zi,

și pentru că ne aduceți Flori...
pe care le iubit atît, atît de mult.

Mama mea - Dumnezeul meu.

MAMA. 

Început și sfîrșit.

 Bine și frumos. 

Viață și ...Viață. 

Mama - calea spre o nouă Lume.

Calea spre adevăr, frumos, bunătate, seninătate.

Icoana cea protectoare de tot răul ce există în astă lume.

Îngerul pe al cărei brațe tinzi să revii ori de cîte ori simți nevoia 

și orice vîrstă nu ai avea.

Vrei la Ea, la Mama Ta.

Căci doar Ea îți va oferi necontenit - 

IUBIRE,

PROTECȚIE,

LINIȘTE,

doar

MAMA.

Sfînta MAMA.

Te iubesc pînă la infinit, pînă la ultima mea suflare....și pînă dincolo de ea.

Te iubesc pînă la cer și pînă dincolo de el.

Te iubesc cu acea iubire necondiționată,

cu acea iubire Dumnezeiască,

cu acea iubire Îngerească,

Divină.

Curată.

Pînă la lacrimi.

Mama mea sfîntă,

Mama mea bună,

Mama mea iubitoare,

Mama mea dragă,

Mama mea - lumea mea,

Mama mea - soarele meu,

Mama mea- viața mea,

Mama mea - Dumnezeul meu.

Chipul LUI, pe pămînt.

Mîinile tale - scutul meu protector,

Acele mîini care Doamne, ținele tot atît de gingașe, calde, născătoare de viață, de liniște, de iubire.

Acei ochi care - văd în ei o nouă lume, una bună, plină de bunătate, înțelepciune, gînduri mărețe și

 Iubire.

Acele lacrimi de durere pentru puiul ei și de fericire mare pentru ... puiul ei.

Acele buze - de unde curg șiroaie de miere, dulce și dorită.

Cuvintele ei, povețe înrămate pe peretele sufletului meu, inimii mele.

Picioarele tale care m-au urmat mereu, în orice clipă a vieții mele, în orice zi din viața mea.

Zîmbetul tău - care-mi înseninează viața, îmi face să îmi rîdă sufletul.

Inimioara ta - Comoara nestemată ce o porți cu Tine.

Sufletul tău - ce-i atît de imens și plin de copii tăi.

Sărutul tău - leacul meu de fiecare zi ....și contra oricărei dureri din această viață.

Maaaaaama.....!!!!

Mama mea, 

Buna mea,

Gingășia mea,

Dumnezeul meu.

TE IUBESC.

Dar Tu, Om drag, ai Mărțișor???

Lăsați Soarele din Sufletul vostru să lumineze.

De ce...??? 

Fiindcă e Primăvară.

 E Primăvară în Calendar.

E Primăvară în Suflet.

 E Primăvară și în Gînd.

E Primăvară Oficial.

      Eu te așteptam Primăvară, să vii cu tot cu alaiul tău de flori, să vii cu tot ce ai tu mai bun de oferit.

     Să vii cu căldura ta, cu frumusețea ta incomparabilă, cu ghioceii ce vin de mînuță cu tine spre noi.

     Cu toate aspirațile noastre care sunt mult mai bine conturate o dată cu sosirea ta.

E timpul tău, acel timp special pentru tine, în care fiecare din noi s-a pregătit pentru întîmpinarea Ta,

și-au confecționat / procurat cîte un Mărțișor pe care și l-au atîrnat la piept.

Mamei i-am luat, Surorii i-am luat, Bunicii i-am luat, Prietenilor i-am luat, 

Și mie mi-au luat, Mărțișorul fericirii, al iubirii, prosperității și armoniei.

Căci e Primăvară, cum altfel ?

Dar Tu, Om drag, ai Mărțișor???

Azi, eu vreau să îți urez ție o Primăvară frumoasă,

O Primăvară a Ta.

A noastră.

A iubirii.

A împlinirii.

A tuturor realizărilor.

A fericirii sublime.

A omeniei fără de margini.

A bunătății necontenite.

TU, 

Primăvară

... ne inunzi sufletul cu lumină, cu bunătate, cu iubire, cu armonie, cu liniște sufletească, cu pace.

Primăvara mea, te-am așteptat, atît de mult te-am așteptat, atît de mult mi-era dor de tine.

Primăvară, ce bine că te-am regăsit și anul acesta. 

De data aceasta fiind mult mai frumoasă, mult mai bogată, mult mai mîndră, mult mai Crăiasă.

Mult mai specială....și mai aleasă.

Iubiți cu inima, 

cu sufletul,

cu toată făptura voastră,

IUBIȚI

PRIMĂVARA

ce a sosit pentru noi

AZI

să ne încînte 

ZI de ZI.

Diploma de Jurist.

                                                                                   ***

Azi o Zi care deja practic a trecut și mîine, ultima ZI de Studii la Universitate. Doamne, nu credeam că această zi va sosi atîîît, atîîît de repede. Parcă mai ieri eram în anul I. Parcă mai ieri a fost, căci îmi aduc aminte atît de bine. 

Venisem cu mama la Chișinău să depun actele pentru admitere, eram încă bulversată, încă un copil naiv și încă cu impresiile din Liceu, cu amintirile de acolo. Am ajuns la ușa Universițătii, eu cu mama, neștiind pe nimeni, am intrat in incinta ei, m-am apropiat de o doamnă de acolo ca să mă înscriu în listă, la rînd. Cînd stăteam în fața comisie, mă și imaginam deja - eu studentă. Am plîns în acea zi, și mama de emoții plîngea cu mine....dar erau lacrimi de fericire, de mîndrie și mulțumire că am ajuns și eu în acea zi. 

Parcă mai ieri am pășit pragul Universității, cu tot pachetul de documente în mîină și cu sufletul pliiiin de speranțe. Și în sfîrșit devenisem și eu studentă, la fel ca toți, uite că încă un vis se realizase. Eram atît de fericită, țin minte perfect prima zi (01.09.2010) cînd am ajuns cu 30 min. înainte de sunet de teamă să nu întîrzii cumva, că eram atît de impresionată de Orașul Chișinău, de locurile noi și puțin încă necunoscute, de oamenii noi pe care i-am cunoscut între timp. Cuvintele calde ale mamei mi-au dat curaj, iar Tăticul mi-a insuflat putere și ma făcut să cred în mine. 

Prima zi de Universitate, Doamne cîte emoții aveam...cîte emoții, vroiam să îmi fac noi prieteni, să învăț bine, să fiu disciplinată, să se mîndrească ai mei părinți cu Mine, și...să fiu și eu mulțumită de ceia ce fac și de ceia ce mi-am ales. 

Alegerea mea fiind Facultatea de Drept...unde visasem să ajung încă de cînd eram prin clasa a IX. 

Anume aici mă închipuiam și nu altundeva.

Mă și vedeam mereu ocupată, stînd undeva prin biblioteci studiind și savurînd asta.

Apoi a trecut perioada de acomodare cu noul mediu (eu nefiind din Chișinău), mi-am făcut noi prieteni, colegi, noi obiecte destul de interesante dar care îmi păreau...grele și...Doamne, examene (aveam frică de ele). Primul examen....cîîîît am învățat, 3 zile continuu și încă o noapte nedormită, stînd cu cartea de TGD (Teoria Generală a Dreptului) în mîină și cu cafeau alături, efortul s-e merita-se căci am avut 10, (cîîîîtă fericire). La început mi se părea greu, erau zile în care chiar aveam unele gînduri că poate dreptul, nu este acea facultate care să mă reprezinte.

Au trecut zile, săptămîni, luni și parcă totul era atîîît de bine, încît nu mă închipuiam altundeva. Asta era ceia ce iubeam să fac, să citesc, să cercetez, să răspund la seminare, să mă implic, să vin la prelegeri și să mă minunez de modul unic și profesionist de care dau dovadă lectorii de la Facultatea de Drept, USM. 

Sesiune peste sesiune,prima bursă, retrăiri, nopți nedormite, stresuri, cărți, muuuulte cărți, zile petrecute în bibliotecă, ridicări...poate undeva și căderi, bucurii, uneori și dezamăgiri...dar în toate acestea nu am ezitat nici o clipă să fiu EU, și să nu uit cuvintele tatălui meu: "Capul sus, Dumnezeu e cu Tine". De fiecare dată îmi aduceam cuvintele date aminte, atît în momente de bucurie cît și de tristețe.

Părinții, familia, surorile au fost și sunt cei ce cred în mine, iar asta m-a făcut și mă face puternică zi de zi, clipă cu clipă, căci îmi știu scopul și merg spre atingerea lui... cu pași micuți desigur, dar...sigură pe sine mereu.

Și uite că așa a trecut un an frumos de studenție,al doilea an de studenție, al treilea an de studenție...și...al patrulea an de studenție...mda, patru...ultimul an, cel mai scurt an, cei mai frumoși ani de studenție au trecut deja, acum este unul (ultimul) care ...hmmm,sa finisaaaat...încă O ZI, încă ,mîine (28.02.2014)...și atît a fost.

Atît de scurtă a fost perioada în care am fost studentă, în care am adunat speranțe, în care mi-am făcut prieteni noi, în care am adunat cunoștințe, în care am învățat să știu să îmi cunosc și respect drepturile, în care am învățat că adevărul totuși există...dar relativ...în care am rîs, în care am plîns, în care au fost zile cînd am mai chiulit de la ore (ca și oricare student, de fapt :) ).

Azi constat cu regret că Tot ce a fost mai ușor a trecut, că de fapt tot ce a fost mai libertin, mai dezinvolt, mai inocent...a trecut deja. 

Că urmează altele la fel de importante: practica de producere, examenele de Stat, susținerea Tezei de Licență...mă rog Bunului Dumnezeu să îmi de-a Sănătate, putere și înțelepciune să trec cu bine peste aceste trepte finale spre...o nouă încercare a vieții...ori, mai corect spre multe altele încercări în viață care mă așteaptă. Că urmează multe alte lucruri în viața mea care trebuie să le fac onest, cu demnitate.

Diploma de Jurist, licențiat în drept. 

Masterul. 

Un loc bun și demn de muncă.
Întemeierea unei Familii.
Ehhhh, și încă cîîîîîte planuri am....
Doamne ajută sprea realizarea lor.

Ehhh, încă puțin și o voi avea (diploma) în forma materializată în mîini, și cu drept absolut legal de a o deține, fiind jurist, "Juristul tatei, jurist" (așa îmi zicea, cînd mergeam acasă, în vacanță).

Iar MÎINE este ultima zi de Student al USM, anul IV.

Cît de repede mai trec anii, cît de repede, mult prea repede și mult prea frumos.

Mulțumesc Doamne pentru tot ce am, Mulțumesc Doamne pentru tot ce nu am, învață-mă să prețuiesc ce am și să nu simt necesitatea de ceia ce Voia Ta crede de cuviință că nu-i pentru mine, învață-mă să am înțelepciune ca să înțeleg asta și să nu cer.

Îndemn: Nu te grăbi să crești.

Nu te grăbi să crești, nu, nu te grăbi...

Căci trăiești cele ma frumoase clipe ACUM.

Nu te grăbi să crești, așteaptă, minunile se întîmplă cu tine ACUM.

Nu te grăbi să crești, să uiți să dai importanță lucrurilor mici, neînsemnate în care se ascunde adevărata Împlinire a unui OM.

Nu te grăbi să crești, ci bucură-te de Copilăria care îți este Scutul protector.

Nu te grăbi să crești, dar renunță la Fals, Tristețe și Durere.

Nu te grăbi... i-a și admiră mai bine un Răsărit frumos de Soare.

Un Apus Irezistibil de Frumos al Soarelui.

Miroase o floare și lasă-te purtat de farmecul ei.

Stai cu Mama ta, cu Tatăl tău alături.

Admiră Cerul albastru imaculat, imens și fără hotar.

Culege flori de pe cîmpii și fă-ți o coroniță, dă-i-o mamei tale pentru Tot Binele ce ți-l oferă.

Nu te grăbi să crești, mai zăbovește șă i-a tot cei frumos, sublim și Omenesc din clipa ce-o trăiești.

Prinde Fericirea din aer, 

Joacă-te cu Razele Soarelui,

FII FERICIT.

Dar te rog, nu te grăbi....îngînă să mai asculți și să citești povești, poveștile copilăriei tale, cu Ilene Cosînzene și Făt Frumos, cu binele ce învinge răul.

Joacă-te,

Visează,

Iubește,

Desenează,

Aleargă,

Cîntă,

Zîmbește,

Iartă,

Bucură-te deViață,

care-i frumoasă și-i a NOASTRĂ.

Însă nu, NU TE GRĂBI SĂ CREȘTI.

Prețuiește clipa ce o ai acum, trăiești-o din plin.

Spune Te iubesc MAMEI care ti-a adus pe lume și ți-a dat un rost în viață.

Spune Te iubesc Vieții, care îți oferă Șansa de a te bucura de cele avute.

Gîndește pozitiv, 

Fii pozitiv.

Fii Copil...

Păstrază-ți Inima 

de ură,

de tristețe,

 de bătrînețe,

fii tînăr mereu, 

FII TU ÎNSUȚI

 ÎN FIECARE ZI

ȘI

NU TE GRĂBI SĂ CREȘTI,

RĂMÎI COPIL.

Fiindcă este Vineri.

Și fiindcă este Vineri, un sfîrșit de săptămînă pentru cei care mîine dorm mai mult ori pur și simplu se odihnesc, am decis să vorbesc despre Vineri....

Ziua de Vineri.

Lumeee, încă o vineri muuuult așteptată în sfîrșit a sosit...

....Mdea, mă întreb oare de ce o așteptăm așa de mult...?

Care ar fi motivul care ne face o săptămînă întreagă să numărăm fiecare zi pînă la Sfînta Vineri...

Unii chiar își fac diverse agende în care notează fiecare zi toate activitățile ce necesită a fi îndeplinite pe parcursul unei zi (fapt destul de bun ,practic și eficient după părerea mea). 

Alții așteaptă această zi din simplul motiv că sunt 2 zile de weekend,de relaxare totală, în care aceeași Agendă este completată cu cele mai plăcute activități, de genul - primblări, întîlniri cu familia, prietenii etc. 

Întrebîndu-i pe unii Oameni de ce așteaptă ziua de vineri, am primit evident că diverse răspunsuri, lucru total firesc. Printre acestea era unul banal dar să recunosc că destul de benefic (desigur în limite) asta ar fi că vor....dormi mai mult, vor privi filme, vor lenevi toată ziua....mmmm, uneori chiar ai nevoie de așa zile speciale....care te revigorează și îți dau un plus de Viață.

Iar alții mi-au răspuns fără a-și argumenta cumva răspunsul lor zicînd că o așteaptă neavînd un motiv anumit.

CONCLUZIA... 

ar fi UNA pentru toate aceste spuse mai sus faptul că NOI cu toții conștientizăm că timpul trece, trece și încă foarte repede, se grabește, fuge, se prefiră printre degetele noastre asemeni nisipului în Clepsidră....căci așa-i menirea lui, de a trece...și de fapt nu timpul trece ci noi trecem prin timp, amăgindu-ne că asta este el cel ce ne duce departe de anii noștri rămași undeva în urmă, de acele amintiri din care și este făcută viața noastră ...și în fond înțelegem întru-n final că....nu el e vinovat, ci noi...noi cei care căutăm mereu un timp anumit pentru orice, așteptăm momentul special pentru:

un zîmbet,

o îmbrățișare, 

o vorbă bună,

o povață, 

o întîlnire cu cei dragi, cu prietenii,

o Zi oarecare.

Și atunci mă întreb: de ce noi, oamenii suntem așa? 

Știm că fiecare e stăpîn pe propria viață și în același timp așteptăm parcă un imbold de la cineva, 

așteptăm să ni se spună ceva, înainte de a spune noi, 

așteptăm să ni se ofere înainte de a oferi, 

așteptăm să ne strige, fără să chemăm noi primii, 

risipim ca niște nesăbuiți întreaga noastră viața 

iar la urmă ajungem să cerșim clipe, clipe în care regretăm tot ce am pierdut....

și poate că și regretul în sine este un păcat, 

o irosire de clipe din viața noastră.

Fiindcă Omului îi este dat de la Cel de SUS -

- SĂ IUBEASCĂ.

- SĂ IERTE.

- SĂ DĂRUIASCĂ.

- SĂ FIE FERICIT.

- SĂ FIE MULȚUMIT.

- SĂ FIE CREDINCIOS.

- SĂ FIE ÎN ARMONIE CU SUFLETUL SĂU.

- SĂ TRĂIASCĂ CÎTE ZILE A AVEA.

...Înțelegem cu toții că toate se trec și în final trec și zilele de vineri la fel de repede precum și vin....Deci haideți să fim mai buni, 

mai răbdători, 

mai optimiști, 

prețuitori mai mult de timp, 

egoiști prin a lua de la viață tot ce este bun 

și plini, dar plini de IUBIRE 

care ne face să fim diferiți în timp ce suntem toți - 

Oameni.