Acasă - unde totu-n jur mi-e sfînt.

***

Sunt studentă în anul IV, și uite că deja de 4 ani la rînd fac naveta Chișinău - Briceni, Briceni - Chișinău, aproximativ 230 de km mă despart de Acasă, de casa mea frumoasă din sat (s. Caracușenii Vechi), care mă așteaptă de fiecare dată să mă reîntorc la ea. În vacanță, ori de Sărbători toate drumurile mă duc spre casă, spre ceia ce îmi este sfînt, spre locul în care am văzut pentru prima dată lumina zilei, în care am rîs, am plîns, am trăit visele, am adunat speranță, am învățat ce e frumos, am făcut fapte bune, am iubit și.....unde oricît de departe m-aș duce tot acasă tind cu ardoare să revin.                               

Astfel, petrec mult timp departe de casă, de locul în care mi-au mai rămas visele, gîndurile și o parte din mine. Și revin acasă de fiecare dată cu mare drag, cu mult dor, căci știu că aici sunt mereu așteptată, știu, că oricît de tristă nu a-ș fi, acasă îmi va trece, știu că acasă îmi regăsesc echilibrul, îmi regăsesc alinare, mă redescoper, mă înarmez cu speranță, cu mult mai mult curaj. Oricît de departe nu aș fi, oriunde nu m-aș afla oricum gîndul mi-e acasă, la tot ce mi-a rămas aici, la tot ce mă așteaptă, la tot ce am lăsat cînd am plecat. 

 - Îmi aduc aminte versurile poetului Dumitru Matcovschi, din poezia sa "Datoria", în care spune:

"Sunt plaiuri mai frumoase ca orișice poveste.
Dar ce am eu cu ele?
Străine toate-mi sunt.
Al meu e cel de-acasă,
mi-e scump așa cum este.
Pe slavă și pe aur cum aș putea să-l vînd?"

Cîtă dreptate avea poetul, cît adevăr în vorbele lui, cîtă profunzime în sensul acestor cuvinte.

Căci sunt alte plaiuri mult mai frumoase, dar nu mi-s dragi, ci mi-s străine, la mine-i bine, la mine acasă-i cel mai bine, și mi-e scump așa cum este.

Acasă - unde totu-n jur mi-e sfînt, mi-e drag, mi-e aproape, mi-e al meu.

Acasă - locul unde m-am născut, unde am văzut pentru prima dată lumina Soarelui ce-l regăsesc de fiecare dată tot Acasă.

Acasă - e Mama - icoana mea cea sfîntă pe pămînt, ale cărei brațe sunt mereu deschise pentru a-și îmbrățișa copii care vin tot mai rar pe la casele lor, care sau înstrăinat într-atît de mult, încît ai impresia că au și uitat drumul spre casă.

Acasă - e Tata - sfîntul și ocrotitorul tata, care este sprijinul, nădejdea mea. El așteaptă la poartă copii rătăciți prin lume, așteaptă în tăcere, în durere să vină copii pe la casele lor.

Acasă - sunt Bunicii - sfătoșii și bunii noștri bunici. Cei care ne așteaptă mereu să venim la ei, să nu-i uităm, cei ce ne așteaptă  la  gura sobei pline cu povești, cu mere coapte și cu nuci.

Acasă -  e patul copilăriei mele, la fel de cald, de moale, de drag ca și înainte.

Acasă - pot să mă simt din nou copil, copilul - mult prea fericit care eram cîndva. 

Acasă - e masa plină de bucate făcute de albinuța mea Mamă, care din zori pînă în seară pregătește masa - cînd vin copii să îi vadă.

Acasă - e Soarele mai aproape de noi, mai călduros, mai mare și mai darnic.

Acasă - e cerul senin ce ne aduce pace, iubire, seninătate și armonie.

Acasă - e aerul mai drag, mai dulce și mai cald.

Acasă - pereții sunt mai vii, și nu mi-s străini.

Acasă - mi-e familia, prietenii cei dragi ai copilăriei mele.

Acasă - și florile mai frumos înfloresc.

Acasă - și viața-i mai frumoasă.

***

P.S: Aș vrea să fiu asemeni melcului, și așa precum el își poartă toată viața casa în spinare, așa să mi-o port și eu, să o am mereu cu mine, să mi-o duc în spate cu mîndrie, căci am trăit și trăiesc de fiecare dată cînd revin - momente de neuitat, magice, unice, de nedescris, de neprețuit, ce nu se compară cu nimic existent în astă lume.

Îndemn: 

Reveniți acasă ori de cîte ori aveți ocazia, ori de cîte ori simțiți asta.

Nu uitați de pragul casei voastre sfinți, care vă așteaptă să-i treceți treptele, 

reveniți din depărtări înapoi acasă, 

și nu vă înstrăinați de al vostru plai natal, 

de a voastră casă.