Copii a-ți fost și voi.

Ni se iau multe, zi de zi, moment cu moment. Timpul ne ia clipe, Viața ne ia oameni, amintiri, bucurii, Oamenii ne iau încrederea, speranța, Succesul ne ia energia, puterea... Dar copilăria? Nu ne ia nimic. Ci din contra ea ne-a oferit atîtea zile pline cu Soare, atîtea bucurii de nedescris, atîtea amintiri care se leagă una de alta, atîta fericire și împlinire încît îmi trebuie ani să le descriu, îmi trebuie lacrimi să le plîng de dorul că sau dus, atît de repede și nu se vor mai întoarce nicioadată acei ani Perfecți ai copilăriei mele. Căci noi i-am uitat, i-am lăsat undeva în umbră, i-am părăsit de dragul unei alte vieți, mai noi, mai captivante, am vrut să fim mai mari, am vrut să fim independenți, am vrut să decidem noi pentru noi, dar am plîns cînd am fost răniți, am plîns cînd a trebuit să decidem de unii singuri o problemă, atunci am zis: "Vreau la MAMA, vreau să mă cuprindă Mama, vreau la TATA, vreau povața sa". 
Și uite că anii au trecut de atunci și noi ne lepădăm de copilărie de bună voie, ba chiar ne scuturăm de ea cu vehemență, ca mai tîrziu, măcinați de griji, dezamăgiri și tristeți, să o căutăm cu disperare și să ne dorim să ne aruncăm în brațele ei, în brațele calde și plăpînde ale ei...a copilăriei. Dar nu o găsim oricît de insistent am căuta-o, sa ascuns, sa speriat de "OMUL matur" care cu atîta încredere am vrut să devenim.
Și azi îi simt lipsa....o strig și nu mă aude, ea nu mă cunoaște...ea nu mă mai recunoaște....ea merge pe lîngă mine întruchipată în fiecare copilaș pe care îl văd adesea trecînd pe lîngă mine (...poate și de asta iubesc într-atît de mult copii...).
Mi-a mai rămas un strop, un punct plin de culoare, hohote de rîs, fericire, libertate, fiindcă mai vreau să fiu copil, mai vreau o dată, încă și încă o dată....vreau la ea, la Mama... Acolo e și copilăria mea! Un strop mărunt de care țin cu dinții și pe care îl hrănesc în fiecare zi.... Și de cîteva zile nu mă lasă gîndul că aș face un om de zăpadă, cum era pe vremuri...împreună cu Surioarele, cu cei dragi, cu Omuleții iubiți din astă Lume !!!
Copii, voi copii...rămîneți copii...nu vă grăbiți, nu, nu vă grăbiți să creșteți mari...fiți copii...
Și...maturii, voi maturii nu uitați să vă amintiți cu drag că și voi la rîndul vostru a-ți fost copii...
...Copii a-ți fost și voi.
SĂ NU UITAȚI să zîmbiți, și să nu lăsați pe nimeni să va întîlnească, fără să plece mai fericit !!!